Am fost, in ultima vreme, prea ocupată si prea fericita ca sa scriu. Olanda continua sa ma tina treaza, chiar si sub cerul innorat, ii simt aerul proaspat de Iliac abia inflorit, ma rasfata cu verdele desirandu-se de atata asteptare, slapi si tricouri scoase de la dulap, zumzet de vacanta. Imi savurez diminetile pe bicicleta, de acasa pana la birou, mereu pe acelasi drum care se transforma in primavara.
Ingrijorător este insa ca si pofta mea de scris se transforma, la fel cum viața de expat devine parte din mine, iar pofta nu scade, nu piere, ci pur si simplu ia dimensiuni noi. Cuvintele striga la fel de tare, la fel de multe, dar in engleza. Imi vine sa le insir pe foaie, ma rog – pe ecran, si ma scutur sa imi revin, apoi traduc, si inteleg ca ma pierd pe zi ce trece, ca ma departez, ca nu voi mai fi aceeasi care am fost. Poate ca nu mai sunt deja.
Mi-am planuit vacanta in Romania. Nu stiu – ma intorc acasa, ma duc acasa, sau ma duc, pur si simplu, in Romania? Doamne, ma duc in vacanta in Romania! Dincolo de cei dragi nu mai am acolo nimic, si nici nu stiu daca sa ma bucur de asta sau sa ma intristez. Nu am asteptari, pentru a nu avea apoi dezamagiri. Voi fi un turist ciudat, curios, linistit.
No Comments