Simțeam eu, locatara a clădirii din P. Nr 28, ca se pune ceva la cale. A elucidat problema o lunga scrisoare de doua pagini de la administrație, in olandeza (deși 80% din vecini sunt expați de scurta durata) tradusă si sumarizata de secretara in pauza dintre doua ședințe: “In următoarele trei luni se vor efectua lucrări de reamenajare a clădirii si grădinii interioare. Va roagă sa scuzați deranjul.”
Aparatura adusă peste noapte este demna de o construcție de la zero a unei noi cladiri de birouri, aici peste clădirea atât de frumoasa existența deja. O macara urcata pe bloc, coborând suluri imense de ceva, in timp ce gazonul a dispărut lăsând locul unui camp sur, gata de făcut brazde pentru roșii si ceapa.
Câteva zile am asistat la alpinismul industrial in floare, niște mascati coborand din ceruri, înhamati bine ca sa spele pe exterior geamurile imense.
Apoi s-au desfăcut sulurile, din care ma așteptăm sa răsara covoare de iarba, verde si proaspăta ca primăvara. Greșit. Gazonul trebuie si el hrănit, așa încât tone de pământ proaspăt si balegar de Olanda s-au întins la soare strat gros cat sa se tapeze cu vremea. Soarele a intrat repede in nori, iar vântul si-a facut placerea. A mutat cu atentie, zi de zi, treaba murdara de pe gazon direct pe terasele noastre, de la parter pana la etajul trei.
Azi am maturat iar si scos doua pungi pline de-un leu, noroc ca balegarul lor e pretios, adica nu pute. Scuzam deranjul.
No Comments