Azi am vorbit cu A. despre copilărie. Si ea sarea coarda, juca elasticul. Ne-am bucurat de soare, pe o banca mutată-n drum in mijlocul terasei, si am tras concluzia ca trebuie sa facem un remi, ca, deh, cu păpușile nu ne mai putem juca.
Aveam 13 ani când am primit prima Barbie. R., cu rude in străinătate, avea una de la început, prințesa autentica cu rochie roz si pantofi de schimb. Uneori ne-o dădea sa ne jucam si noi, doar sa nu-i pieptanam parul care se rarise de atâta aranjat. Făceam gimnastica in parcul de la bloc, o poieniță mare cat ringul de la olimpiada, si C. făcea spagatul mai bine ca toate si podul pe spate de se putea prinde de calcaie, așa elastica era. Cealaltă R., a mai mare, juca bine tenis. Dădeam cu tărie, sa dau si eu ca ea, la peretele de la centrala termică a cartierului. Pierdeam mingiile pe clădire si ne cataram prin spate, pe balconul vecinei, doar-doar om recupera ceva. Uneori dispareau ca intrate in pământ, si căutam cu orele, lăsând vorba si la alții, ca daca le găsesc sa ni le înapoieze. N-aveai de unde cumpara altele, si le băteam pana le suna apa, pana se decolorau si nu mai sareau de atâta joaca. Iarna făceam cazemate si stăteam in frig pana ne înghețau mâinile si nasul, făcusem rost de patine si învățăm piruete ținându-ne una de alta, mergeam la colindat fără glas si palmares serios de colinde, si numărăm covrigi si mere in ligheane de plastic. In sala blocului ne-am făcut fiecare propriul Monopoly, după unul mai șmecherește confecționat de un om mare, pe carton gros si liniat drept cu carioci Carioca. Am tăiat teancuri de dolari si furat pioni de la Nu te supăra frate, colecționat servetele si scris scrisori multe la prieteni cunoscuți prin tabere, pe care le așteptam in căsuta postala ca pe pâinea calda, cercetand-o de câteva ori pe zi, doar-doar o veni vestea. Sunam uneori pe fix din cartea de telefon, pe rând de la fiecare de-acasă când erau părinții plecați, la câte o familie cu nume traznit, si ne busea rasul de când auzeam glas de partea cealaltă a firului. Ne cocoțam in Salcia noastră si ni se imbarliga întruna cheia atârnată la gât, de coboram cu salcie cu tot si ne îmbrăcam apoi in fuste de frunze.
Apoi a venit revoluția, si nu înțelegeam multe si n-aveam si eu părerea mea, dar aveam părerile bune ale celor mari, care ascultau seara la vecini Europa Libera. Cam de-atunci, nu-mi mai amintesc de jocuri. Parca as fi crescut peste noapte, om mare așa cum îmi doream, mereu mai mare decât eram, măcar cu unul doi-ani, așa cum as vrea sa ma întorc acum in timp, si sa ramân suspendata, nestiutoare, mereu fericita.
No Comments